Povestea Arhivei lui Moș Crăciun

Dragii Moșului,

Sunt sute și sute de ani de când primesc scrisori de la copiii din toată lumea, atât de mulți încât mi-e greu să le mai țin minte numărul. Vârsta își spune cuvântul, știți doar, ba mai mult, se mai întâmplă uneori să mai rătăcesc câte una-două, caz în care doamna Crăciun și elfii ordonați mă ceartă îndreptățit.

Ați zice că nu mai am nevoie de scrisori după ce îndeplinesc dorințele, nu? Eh… și totuși, ați fi surprinși ce fenomen ne preocupă de câteva decenii, aici, la Polul Nord, și de ce am avut nevoie să găsim atât de multe scrisori din trecut!

Lucrurile stau în felul următor:
De la o vreme, am tot observat că unii oameni încep să își piardă credința în magie… Și, deci, în existența Moșului. Din datele noastre a reieșit că acest lucru se întâmplă mai ales în cazul adulților care sunt tot mai absorbiți de alt tip de magii mai moderne, tehnologii și altele. Cum nu există durere mai mare pentru noi, ne-am întrebat: ce e de făcut?…

Am întrunit Consiliul Elfilor, ne-am consultat și am decis să facem ceva în privința asta. Am făcut lista celor care au uitat că magia încă există și le-am trimis copii după scrisorile expediate de ei când erau mici, de doar câțiva anișori.

Ce rezultate fabuloase! La primirea scrisorilor, unii au plâns, alții s-au apucat să scrie iar scrisori împreună cu piticii lor, alții și-au înrămat scrisoarea, să nu mai uite niciodată că scânteia luminii adusă de bucuria Crăciunului nu dispare niciodată. Recunosc, unii încă își bat capul încercând să afle cum a ajuns scrisoarea respectivă la ei dupa 30-40-50 de ani, dar ăsta e micul meu secret pe care am să vi-l împărtășesc acum.

Vă spuneam că pe vremuri, din când în când mai rătăceam câte o scrisoare – nefericite incidente care m-au pus în încurcătură mare!
A trebuit să fiu mega-onest cu mine și să recunosc că mi-am mai pierdut din abilități. Așa că mi-am zis că cel mai sănătos lucru ar fi să caut pe cineva să mă ajute cu numărul infinit de scrisori pe care le primesc.
Pe scurt, am căutat o companie de arhivare cu care să intru într-un parteneriat (Ce, credeați că Moșul e un încuiat învechit care doar uită?! Nu, nu, Moșul e înțelept și știe când să ceară ajutorul!)

Am făcut un amplu și serios research, ca să mă asigur că găsesc cea mai sigură ofertă. Scrisorile astea sunt neprețuite pentru noi, stiți doar, deci am citit recenzii peste tot pe unde am găsit. Apoi am sunat niște prieteni care să îmi dea ceva referințe sau păreri.

Nu pot mulțumi suficient Iepurașului de Paște care deja mi-o luase înainte și care mi-a spus senin: “Moșule-boss, eu deja am ani buni de când îmi țin arhiva în altă parte, că doar mă știi, sunt cel mai ocupat și grăbit din lume, mereu comiteam câte-o eroare!”

I-am spus: “Iepurașule, dar sunt de încredere, da?! Că eu trebuie să știu că e totul sigur, miliarde de copii și adulți se bazează pe mine!”. “Sigur, Moșule, fără griji, sună-i și ai s-auzi cu urechile matale, chiar dacă nu’s așa de lungi ca ale mele!”.

Așa am ajuns la GAM. Daaa, știu ce o să ziceți, mi-a plăcut și mie că GAM întors intră în MAGie, dar nu doar de-asta ne-am împrietenit. I-am sunat pe video și le-am povestit despre problema mea. Am insistat pe cât de importante sunt aceste scrisori nu doar pentru mine, ci pentru toată echipa de la Polul Nord, că aș vrea să știu că le pot accesa oricând în 30-50-60 de ani de aici înainte, fără să fie vreuna rătăcită. Că na, proiectul cu scrisorile trimise adulților sigur o să mai continue și atunci, la cum se schimbă lumea în ziua de azi!

Apoi GAMelfii m-au învățat și pe mine cum caută ei repede în baza de date în cazul în care le-aș cere o scrisoare anume.

Mi-au arătat cum mi-o pot trimite și în format digital dacă am nevoie. Și uneori chiar am nevoie: pentru elfii cu vechime din echipa mea, care după ceva secole mai vor să iasă și ei la pensie, trebuie să caut prima scrisoare pentru care au făcut chiar ei o jucărie. Am un obicei, le-o fac și lor cadou la plecare. S-au mai întâmplat cazuri când n-am găsit-o, dar GAMelfii zic că la ei nu se poate întâmpla asta niciodată!

 

Trebuie să recunosc, oamenii sunt fabuloși! Nu doar că iubesc Crăciunul de numa’ (ați văzut? Culorile noastre sunt și la ei pe site, hoho!), dar m-au invitat la ei la sediu să văd pe viu cum se organizează ei. Așa că mi-am luat renii și m-am dus la București.

Întâi mi-au arătat cum se fac sortarea, ordonarea, scanarea și îndosarierea, ceea ce m-a impresionat peste măsură, recunosc, căci n-am mai văzut așa precizie și rapiditate de la inventarea magiei încoace!

Le-am spus: “Băieți, dar știți că voi fi un client complicat, am milioane și milioane de scrisori în fiecare an, sigur faceți față?”
Mi-au răspuns: “Nu-i bai, Moșule, te încadrăm la client unic cu nevoi unice! Ai fi surpins câte putem face! Dacă e cazul, îți mai angajăm și niște reni dacă ai nevoie!”
Ho ho ho, ce m-au amuzat! Auzi, mai mulți reni! Rudolf ar face o criză de gelozie instant dacă ar auzi! Dar e bine de știut, totuși, mi-am pus o notiță!

Ei, dragii Moșului, cam asta este povestea arhivei lui Moș Crăciun și a scrisorilor primite la Polul Nord!
Cum mulți m-au întrebat în ultima vreme unde țin toate miliardele și miliardele de scrisori, am zis să vă spun și vouă care este secretul arhivării lor! În plus, am zis că anul acesta GAMelfii mei de la București merită un cadou aparte, așa că le-am dăruit acest testimonial special care să gireze încrederea pe care le-o port.

Crește inima în mine când văd că lumea e un loc mai bun și datorită lor și sper să fie o inspirație pentru fiecare dintre voi care au nevoi și probleme similare cu ale mele!

Gândim arhivarea de mâine,
pentru ca magia să aibă loc în fiecare an!

Până la următoarea auzire, care nu e prea departe, doar suntem în luna lui Decembrie, Moșul vă îmbrațișează și vă urează iubire multă și infinită bucurie! Mă duc să văd acum cum stăm cu organizarea cadourilor, căci momentul magic e aproape!

Află mai multe despre compania de arhivare a lui Moș Crăciun